Bun venit!

miercuri, 23 aprilie 2014

Poveste de iarna


 Prognozele meteorologice fuseseră greşite. Alexandru vedea acum foarte clar acest lucru, cum, la fel de clar, vedea armata fulgilor de zăpadă care-i loveau parbrizul cu o încrâncenare de parcă voiau cu tot dinadinsul să-l facă fărâme. Primii fulgi îl bucuraseră, chiar făceau autentic acest Ajun de Crăciun în care nu mai spera să vadă zăpadă din pricina probabilităţilor emise la televizor. "În fond, de-aia îi zice timpul probabil..." se gândi el.
"...probabil va fi aşa cum zic ei, cei de la meteo...sau nu." Zâmbi în timp ce acţionă maneta din dreapta volanului pentru a mări viteza de acţiune a ştergătoarelor de parbriz.

Foşni ceva în dreapta lui, pe scaunul pasagerului şi întoarse privirea către Andreea, soţia lui, care tocmai deschidea ochii.
 - Ce frumos! exclamă ea privind somnoroasă tabloul hibernal. Câtă zăpadă s-a aşternut! Şi brazii sunt încărcaţi, uite, acolo în vale, ce frumoşi sunt!
 - Este foarte frumos... mormăi el, numai să ajungem odată! Am vorbit la telefon cu Dan, în timp ce dormeai. Au ajuns cu toţii de câteva ore, ne aşteaptă şi mi-a spus că la ultimele ştiri meteorologii şi-au schimbat "probabilităţile"...o să ningă abundent în munţi.


Închiriaseră pentru câteva zile o cabană în frumoasa staţiune montană împreună cu câteva familii prietene, pentru perioada sărbătorilor de iarnă.
 Drumul se pierdea tot mai mult în decorul alb, doar gri-ul din partea de jos a parapetului scund de beton care mărginea pe stânga şoseaua îl mai ajuta să poată urmări traseul şerpuit. În dreapta se înălţa un perete interminabil de piatră întrerupt la intervale mari de intrânduri în munte, servind la parcarea autoturismelor, care lărgeau pe mici porţiuni de drum banda din dreapta pe care rula autoturismul. Dacă Andreea tot se trezise, Alexandru porni aparatul radio care invadă interiorul cu acorduri de colinde.
 - O adevărată atmosferă de sărbătoare! exclamă Andreea, încântată.
Nu ţinu prea mult momentul, că radio-ul începu să fâşâie.
 - S-a dus şi semnalul şi atmosfera, glumi tânărul. Putem pune un CD.

După câteva minute ninsoarea deveni atât de deasă încât şoferul abia mai zărea la doi metri în faţa maşinii.
 - Nu se mai vede nimic aşa că facem o pauză, trebuie să trag pe dreapta până se mai potoleşte.. riscăm să plonjăm în prăpastie, hotărî bărbatul.
Văzu o parcare şi, trăgând uşor de volan, duse maşina într-acolo. Imediat, autoturismul se cutremură, se înclină pe partea dreaptă şi se opri.
 - Ce s-a întâmplat? întrebă fata, speriată.
 - Cred că ne-am împotmolit, oftă soţul ei, şi, deschizând portiera, ieşi. Se învârti de câteva ori pe lângă maşină, se aplecă la roţi, verifică şi apoi vru să se îndepărteze puţin să cerceteze zona. Simţi brusc cum piciorul îi alunecă, apoi se duce în gol.
 - Alexandru! ţipă fata ieşind şi alergând către el.
 - Ai grijă! o atenţionă Alexandru. Sunt tot felul de gropi pe-aici!.
 Îşi scoase cu greu piciorul din crăpătura în care călcase, ajutat de tânăra care, îmbrăcată subţire, începuse să tremure..
 - Nu mi-am rupt piciorul, n-am nimic, am alunecat... mi-am rupt decât pantoful. Calitate proastă!  Hai în maşină că ne transformăm în iceberg-uri, o îndemnă el, zâmbind cu amărăciune.

Intrară în autoturismul naufragiat în şanţ şi începură să analizeze datele problemelor nou apărute.
 - Nu mai e mult...vreo trei-patru kilometri de mers pe drumul naţional şi vreo doi de urcat pe un drum în pantă. Floare la ureche pentru doi tineri...încălţaţi corespunzător, cu bocanci de munte. Pentru unii încălţaţi de petrecere, foarte greu. Pentru unii fără încălţări, ca subsemnatul, imposibil, făcu Alexandru haz de necaz.
 - Hmm, nu e chiar aşa, spuse Andreea, privindu-l cu subînţeles. Ştii, am putea telefona să vină cineva să ne ia de aici cu vreo maşină de teren.
 - Dacă există vreo maşină de teren la cabană, dacă ar exista vizibilitate, dacă ar exista semnal la telefonul mobil, îi replică el arătându-i demonstrativ display-ul strălucind al smartphone-ului.
 - Ne rămâne, se pare, doar soluţia unei plimbări romantice prin zăpadă...concluzionă Andreea, oftând teatral.
 - ...în picioarele goale, completă pe acelaşi ton soţul.
 -  Ai uitat de perechea de papuci din geanta de voiaj, aşa că nu eşti chiar desculţ, râse fata şi, întorcându-se către bancheta din spate, dădu o păturică la o parte, luă un pachet mare şi i-l puse în braţe. La mulţi ani! Uite, a venit Moşul cu câteva ore mai devreme.
Plăcut surprins, Alexandru deschise pachetul. Din cutia voluminoasă, plină cu beteală strălucitoare şi bombonele de ciocolată învelite în staniol el scoase o pereche de...ghete de munte. Şi încă una de pantofi.
 - Modelele pe care mi le doream! Uite, calitate! Ăştia da pantofi! Ce surpriză mi-ai făcut, dragostea mea!
 - Moşul, nu eu, îl corectă ea. Pentru că anul ăsta ai fost cuminte...atât cât a trebuit.
Bineînţeles că Alexandru a coborât din maşină încălţat doar cu un singur pantof, în zăpadă şi a scos la rândul lui din portbagaj un pachet pentru ea, cadou de la Moş Crăciun - o pereche de pantofi cu toc înalt, de o eleganţă deosebită şi o pereche de ghete.


S-ar fi putut vedea apoi în acea parcare montană, prin ninsoarea deasă, imaginea unui autoturism eşuat, cu motorul pornit, în prag de seară, acoperit aproape în totalitate de zăpadă, în care licăreau două lumânărele pe bord şi în care se zăreau două siluete ciocnind cupele de şampanie.

Două ore mai târziu, în living-ul cabanei, lângă şemineul în care arde un foc vesel, Andreea şi Alexandru se încălzesc cu un ceai fierbinte, înconjuraţi de prieteni.
Dan, vărul lui Alexandru, îşi toarnă vin în pahar, după ce le-a ascultat păţaniile şi ridică un toast:
 - Cu aşa încălţăminte, nu mă mir că aţi răzbit muntele şi viscolul! Păi nu cunoaştem noi încălţămintea de la WalkIn? Hai să fie într-un ceas bun! La mulţi ani!







Sursa imagini: internet

7 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar daca incaltamintea rezista, tot o sa vrem sa cumparam pentru ca modelele noi care tot apar si preturile atragatoare or sa ne ispiteasca.

      Ștergere
  2. Da-i unei femei pantofii potriviti si poate cuceri lumea!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Vorba sergentului Saptefrati :
    - Ba ! voi credeti ca razboiul se castiga cu armele?
    Aiurea ! cu incaltamintea domnule ! Care si ea la randul ei e o inventie militara.

    Daca soldatii nostrii ar fi purtat incaltaminte de la Walkin am fii castigat noi toate razboaiele !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mare om, mare caracter - Şaptefraţi ăsta! atrebuie să revăd "Lumini şi umbre"!

      Ștergere