momente: O imparatie adevarata

Sala era înaltă, cu bolţi şi arcade poleite cu argint, de care atârnau candelabre imense din aur şi pietre scumpe care străluceau de-ţi luau ochii în luminile mulţimii de lumânări care ardeau cu flăcărui albe şi nu galbene, ca cele obişnuite. La o masă lungă-lungă, încărcată cu tot felul de bunătăţi, erau aşezate câteva fete îmbrăcate în rochii de mătase albă cu nişte coroniţe strălucitoare pe cap iar în capul mesei stătea pe un jilţ înalt, mai înalt ca celelalte, un bărbat în vârstă, şi el cu o coroană pe cap, de pe umerii căruia curgea înspre pardoseala de marmură albă o mantie de un verde strălucitor. Lângă el, de cealaltă parte a colţului mesei, stătea un personaj ciudat, îmbrăcat în negru, care nu avea nici un fir de păr pe cap ori pe faţă.

"Spânul", mi-am spus eu, simţind un fior rece în piept, recunoscând imediat în ceilalţi meseni pe Verde-împărat şi pe fiicele lui. Spânul se întoarse către mine, care stăteam undeva, în colţul sălii şi-mi făcu semn cu mâna să mă apropii. Cu capul plecat către propriile-mi cizme şi cu moralul la pământ, m-am apropiat de masa pe lângă care o mulţime de servitori, apăruţi de nicăieri, începuseră să se agite.
- Harap-Alb, îmi zise omul spân, autoritar - te urci pe calul tău nesuferit în această clipă şi-mi aduci salată din Grădina Ursului, cât de multă. Faci cum oi vrea dar să nu cumva să nu-mi îndeplineşti porunca! Altfel, te scurtez de cap cât ai zice "peşte"! Hai, întinde-o, slugă nevolnică!

"Eu sunt Harap-Alb!" Uluit şi speriat în acelaşi timp, abia am mai auzit vorbele fetelor de la masă care îmi luau apărarea în faţa Spânului, în timp ce mă îndepărtam grăbit să dispar de-acolo. Ştiam ce va urma, doar cunosc povestea de dinainte să învăţ să citesc. Nu ştiu cum am ajuns la grajduri, dar am ajuns. Ştiu că bidiviul meu o să m-ajute, o să-mi vorbească şi o să mă încurajeze. Dintre toţi caii, al meu era cel mai frumos, gata înşeuat şi îmi amintea de caii aceia frumoşi din filmele cu Mărgelatu. Florin Piersic, cel care l-a interpretat pe...Harap-Alb.
- Trebuie să mă duci la Sfânta Duminică, să culeagă planta aceea de somnoroasă, să facă o licoare şi să-l adoarmă pe Urs, i-am spus eu, mângâindu-l pe coamă.

El nu-mi zise nimic, doar fornăi viguros, ca un armăsar de rasă ce era. Nu prea mi-a convenit mie muţenia lui, nu se potrivea cu povestea, dar am urcat totuşi în şa şi am scuturat de frâu. A nechezat o dată lung şi a ieşit în trap din grajdurile împărăteşti apoi, făcând un salt, s-a avântat în văzduh. Ori calul mi-a vorbit folosind moderna telepatie ori eu mi-am vorbit în gând, din amintiri, nu ştiu, că eram atât emoţionat de looping-gurile pe care le făcea prin aer, de simţeam adrenalina şi-n vârfurile firelor de păr: "Te gândeai vreodată să atingi soarele cu picioarele, luna cu mâna şi prin nori să-ţi cauţi cununa?".

A coborât la un moment dat într-o zonă de clădiri cu pereţi şi acoperişuri din sticlă, prin geamurile cărora se vedeau tot felul de flori şi vegetaţie. Printre clădiri şerpuiau alei umbroase, mărginite de meri, vişini şi caişi plini de fructe.
- Unde m-ai adus, prietene? Trebuia să ajungem la o căsuţă dintr-o pădure, la Sfânta Duminică, i-am reproşat eu calului.
- La Casa Plantelor te-a adus! rosti o voce cristalină în spatele meu.

Întorcându-mă, am văzut o fată neasemuit de frumoasă, cu obrajii îmbujoraţi, buzele roşii ca cireşele şi părul negru, îmbrăcată în strai popular de sărbătoare.
- Covera, spuse ea cu simplitate, întinzându-mi mâna.
- Ha...rap-Alb, mă recomand eu, având un vag sentiment de vinovăţie.

Ea mă luă de mână şi, în timp ce-mi vorbea, mă plimba pe alei, printre ronduri şi parcele pline de verdeaţă şi legume, prin serele cu pereţii transparenţi.
- Ai ajuns unde trebuie. Pe lângă seminţele fermecate de "salata ursului", am seminţe de tomate, de castraveţi, de spanac, de ridichi, de plante aromatice - cimbru, pătrunjel, mărar, coriandru, busuioc - ardei, pepene, roşii, căpşuni şi multe, multe altele. Am şi butaşi de trandafiri, bulbi de gladiole şi de dalie. Şi pomi fructiferi de toate soiurile şi viţă de vie...am tot ce înseamnă grădină. Doar spune-mi ce vrei şi vei avea.

- Salată vreau, în primul rând, am spus eu.
- Câtă poate duce calul tău o să ai. Eu te-aş sfătui să-ţi faci propria grădină, îţi dau eu tot ce-ţi trebuie: unelte, îngrăşăminte, plante, pomi...Chiar şi o mică crescătorie de animale poţi înjgheba, dacă vrei. Îţi oferim şi sprijin teoretic, sfaturi şi indicaţii de la specialişti în aceste domenii...Aceasta este o adevărată împărăţie, împărăţia unui alt Verde-împărat, diferit de unchiul tău pe care vrei să-l moşteneşti.

Undeva, într-un buzunar, am găsit o punguţă cu bani de aur. I-am întins-o fetei:
- Uite, vreau să plătesc.
Ea luă o monedă de acolo şi-mi înapoie punga.
- Doar atât costă tot ce îmi recomanzi? am întrebat cu mirare.
Ea zâmbi:
- Nu sunt Ursul care stăpâneşte grădina aceea în care poţi plăti şi cu viaţa. Mă numesc Covera, ţi-am spus. Eu am o altfel de grădină.
Zâmbetul ei frumos începu să se piardă într-o ceaţă alburie şi...m-am trezit.

Lângă mine, în pat, era cartea lui Creangă din care i-am citit cu o seară în urmă copilului meu "Povestea lui Harap-Alb". Înainte de asta, vreo două ore am cercetat site-ul Covera.ro urmărind mulţimea de produse de acolo, necesare în grădinărit şi gospodărie. Am făcut o comandă măricică pentru că vreau să-mi creez o împărăţie..."Dumnezeu să ne ţie, căci cuvântul din poveste, înainte mult mai este!". Vorba lui Creangă!