Cadoul

 

Îl văd venind dinspre casă pe fratele meu, venit în vizită de ziua mea. Eu sunt în grădina căreia îi acord tot timpul meu liber. Sunt treaz de la cinci dimineaţa, n-am mai avut somn şi am ieşit să plivesc florile.
 - Bună dimineaţa, la mulţi ani, măi agricultură! îmi zice el, zâmbind superior, cu acel zâmbet al orăşeanului care a venit în vizită la ţară, la rudele care au rămas la inferiorul nivel al rădăcinii prinse adânc în pământul moştenit de la strămoşi.
Are în mână o tăviţă pe care sunt aşezate două ceşti de cafea aburinde şi pe care o întinde către mine. Iau o ceaşcă şi îi mulţumesc pentru urare.
 - Îţi place, nu? întreb eu aşezându-mă pe o buturugă lăsată "strategic", pe post de scăunel, într-un colţ al grădinii, şi sorb cu zgomot din cafeaua fierbinte. Domnu' tehnologie...? adaug ironic.
 - Da, i-ai dat formă frumoasă. După cum ştii, eu niciodată nu m-am prăpădit după flori, legume şi alte d-astea dar...e frumos.
Priveşte de jur-împrejur, înspre rondurile de lalele, de crini, de trandafiri care încă n-au înflorit, pe care tocmai le-am terminat de săpat, apoi către mine, sorbind din cafea.
 - Acolo, îi explic eu, arătându-i cu degetul, or să fie brazdele de castraveţi şi de roşii. În partea cealaltă vor fi pepenii verzi, lângă ei - pepenii galbeni.

 Dincoace morcovii şi ceapa iar acolo verdeţurile: salata, spanacul, pătrunjelul şi mărarul. Vreau şi câteva fire de cimbru şi busuioc. O să-mi comand de pe Covera seminţele. Răsadurile de roşii şi castraveţi deja cresc în răsadniţă, o mare parte din ele o să le sădesc în solar în următoarele zile. A fost o primăvară rece după o iarnă interminabilă şi am cam întârziat cu lucrările, din păcate...Te plictisesc? îl întreb eu, amuzat oarecum de căscatul prelung al fratelui meu mai mare.
 - Nu, dar ştii, răspunde el, amuzat la rândul lui, îţi răceşti gura degeaba că şi aşa îmi intră pe o ureche şi-mi iese pe alta.
 - Dacă te-ar auzi cineva, ar zice că te-ai născut la oraş, nenicule! îi spun eu. Ai uitat cum era când ne duceam la praşilă la porumb?
 - Cum aş putea să uit coşmarul vieţii mele? Căldurile alea insuportabile de pe câmp, setea pe care nu o puteam potoli deloc cu apa încălzită de soare şi acea unealtă nenorocită de tortură care se numeşte "sapă"...cum aş putea? Hai, frăţioare, în casă că a început să ardă soarele, zice el, ridicându-se. Şi ai musafiri veniţi de departe timp de trei zile aşa că las-o mai moale cu munca!
Face un pas şi calcă exact în "gura" săpăligii mele a cărei coadă îl plezneşte cu putere peste genunchi.
 - Te-a auzit, îi spun eu, râzând în hohote. Înjur-o acu'! Ca ăla din banc, care îi uitase numele.
 - Bancu' ăla era cu grebla, nu cu sapa şi n-o înjur că io-s de vină! zice el. frecându-se pe genunchi. Bine măcar că nu e d-aia mare, că-mi spărgea nasu'!

  Suntem în camera cea mare, cu toţii, toată familia, în jurul mesei. Bunici, nepoţi, fraţi, cumnate, mai puţin  frate-meu şi cu mine, aflaţi într-un colţ. Eu, fascinat de cadoul primit de ziua mea: o "paporniţă" plină cu seminţenii în pliculeţe, cutii, cutiuţe.
 - La mulţi ani, frate! îţi place cadoul? întreabă el, retoric.
 - Mai întrebi! zic eu. Cred că te-a costat o grămadă de bani toată averea asta!
 - Mmmm...nu chiar aşa...preţurile la Covera sunt foarte bune...
Mă vede că fac ochii mari:
 - Ce te miri aşa? Am reţinut de unde îţi faci tu cumpărăturile, şi tot urmăresc de multă vreme site-ul lor, Covera.ro. Am cumpărat toate astea în tranşe, unele la diverse promoţii. Seminţe de toate soiurile, de legume, uite - castraveţi, roşii, morcovi, varză, ridichi - plante aromatice, insecticid, conectori pentru irigat. Colacul de furtun este în portbagajul maşinii. Era timpul să-l schimbi, că al tău nu ştiu cât te mai ţine. Uite, aici sunt bulbi de dalie şi gladiolă.
 - Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc! spun eu fâstâcit.
 - Ştiu eu cum. Închinând un pahar de vin de astă toamnă, căpşunică de-aia aromată. Hai să trăieşti şi la mulţi ani!