Valsul amintirii

În palma mea ţin mâna ei cea caldă,
Iar paşii mei în paşii ei se scaldă,
Se-amestecă-ntr-un tot, un amalgam
Ce picură pe cord balsam.

Valsăm tăcuţi şi eu mi-aduc aminte
De paşi făcuţi demult cu-o încălţăminte
Veche şi rea, ce mă rodea la gleznă
Dându-mi dureri şi strâmbături în beznă.

Îi spun:" Iubito, tu îţi aminteşti
De acea seară-a noastră din poveşti,
În care noi ne-am început viitorul
Şi era cât p-aci să-ţi rup piciorul?

Era o seară dulce, -nmiresmată,
Când am dansat cu tine prima dată...
Pantofii mă strângeau şi zâmbeam fals,
Dar noi zburam pe-o aripă de vals.


Când, din neant, venit-a nenorocul
Eu te-am călcat, rupându-ţi-se tocul.
La braţ am mers, emoţii-mi spărgeau pieptul,
Eu, şchiopătând de stângul, tu, de dreptul.

Eram şi noi mai tineri şi n-aveam
Site-uri online. Atunci ne permiteam
Doar vechituri şi "ştifturi" la-ncălţări,
N-aveam nici bani, n-aveam nici provocări.

Astăzi, maturi, cu mintea luminată,
(Dar tot frumoşi, cum eram altădată),
Nu mai cutreierăm de zor boutiq-uri
Să încercăm tot felul de nimicuri.

Comod, pornim computerul puţin,
Şi căutăm, online, un magazin,
Cu-ncălţăminte bună şi comodă,
În pas cu noi tendinţe ce-s la modă.

Sincronizaţi, dansăm pe ring agale,
Tu - zâna mea-ncălţată în sandale,
Îmi dai un zâmbet dulce.. şi eu tac.
Eu, zeul tău, purtând pantofi de lac.

Sursa imagini: internet