Deschise ochii cu greu, pleoapele încăpăţânate parcă îşi tăvăliseră genele prin miere care, lipite, nu voiau să se ridice.
- Ţi-am lăsat cafeaua pe birou, eu trebuie să plec.
- Unde? bâigui el buimac cea mai idioată întrebare pe care mintea lui adormită reuşi să i-o dicteze.
- La servici, nu ţi-am spus că lucrez şi sâmbăta?
"Cealaltă nu lucra sâmbăta..." îi veni în minte o amintire veche şi aproape uitată, simţind cum conştiinţa i se încarcă din ce în ce mai mult în creier ca un Windows boot-at de computer. "De ce dracu' o trebui să mă trezesc devreme în week-end...?" îşi spuse din nou în gând cu ciudă, după care rosti, zâmbind cu o recunoştinţă forţată:
- Mulţumesc pentru cafea şi pentru dulcea deşteptare, iubita mea!
- Să ştii că am făcut-o la ibric, ştiu că nu-ţi place dar cofetiera ta a tuşit, a bufnit, a răbufnit şi...s-a isprăvit, îi explică ea, glumeaţă. Am plecat, pupici!
Mimă o apăsare a unui deget arătător pe buze după care execută un stânga-mprejur graţios.
Rămas singur, îi dădu prin cap să plonjeze din nou în lumea somnului dar gândul la cafea îi alungă ideile "onirice". Odată intrat în baie aruncă pe faţă câţiva pumni de apă rece, apoi se spălă pe dinţi.
Intră în fumoar, aşa cum numea el camera lui "personală şi particulară", în care avea biroul, rafturile cu cărţi şi CD-uri, combina muzicală şi televizorul cu ecran de un metru în diagonală. Aici se simţea adolescent, aici fuma, asculta muzică cu boxele date la maxim, scria...aici îşi "făcea de cap", cum îi plăcea să spună. Lipseau doar afişele de pe pereţi cu ACDC, Scorpions, Madonna şi Michael Jackson, care erau înlocuite de două tablouri mari cu peisaje montane, unul de iarnă şi altul de vară. În rest era o cameră de licean rebel.
Apăsă butonul de pornire al calculatorului, îşi aprinse o ţigară, luă ceaşca de cafea în mâna stângă, puse picioarele încălţate în papuci de casă verzi ("verzi! altă culoare nu găseam!") pe un colţ al biroului şi se răsturnă relaxat pe scaunul comod, cu spătar flexibil. "Trebuie să-mi cumpăr o cafetieră nouă" îşi făcu el o promisiune. Nu putea să sufere cafeaua cu "zaţ". Sorbi din cafea în timp ce gândurile îşi făceau de lucru sub părul încă dezordonat, de burlac cu tabieturi abia trezit din somn.
- Mulţumesc pentru cafea şi pentru dulcea deşteptare, iubita mea!
- Să ştii că am făcut-o la ibric, ştiu că nu-ţi place dar cofetiera ta a tuşit, a bufnit, a răbufnit şi...s-a isprăvit, îi explică ea, glumeaţă. Am plecat, pupici!
Mimă o apăsare a unui deget arătător pe buze după care execută un stânga-mprejur graţios.
Rămas singur, îi dădu prin cap să plonjeze din nou în lumea somnului dar gândul la cafea îi alungă ideile "onirice". Odată intrat în baie aruncă pe faţă câţiva pumni de apă rece, apoi se spălă pe dinţi.
Intră în fumoar, aşa cum numea el camera lui "personală şi particulară", în care avea biroul, rafturile cu cărţi şi CD-uri, combina muzicală şi televizorul cu ecran de un metru în diagonală. Aici se simţea adolescent, aici fuma, asculta muzică cu boxele date la maxim, scria...aici îşi "făcea de cap", cum îi plăcea să spună. Lipseau doar afişele de pe pereţi cu ACDC, Scorpions, Madonna şi Michael Jackson, care erau înlocuite de două tablouri mari cu peisaje montane, unul de iarnă şi altul de vară. În rest era o cameră de licean rebel.
Apăsă butonul de pornire al calculatorului, îşi aprinse o ţigară, luă ceaşca de cafea în mâna stângă, puse picioarele încălţate în papuci de casă verzi ("verzi! altă culoare nu găseam!") pe un colţ al biroului şi se răsturnă relaxat pe scaunul comod, cu spătar flexibil. "Trebuie să-mi cumpăr o cafetieră nouă" îşi făcu el o promisiune. Nu putea să sufere cafeaua cu "zaţ". Sorbi din cafea în timp ce gândurile îşi făceau de lucru sub părul încă dezordonat, de burlac cu tabieturi abia trezit din somn.
N-ar fi rău să-şi schimbe monitorul de 17'' cu unul de 22'' , îşi spuse privind către imaginea de pe desktop. Deseori obişnuia să navigheze pe internet sau să scrie stând în poziţia lui preferată, cu picioarele pe birou şi cu tastatura "în braţe". Asta înseamnă o distanţă mai mare faţă de monitorul care, dacă e prea mic, literele devin ilizibile. Mda, nici tastatura nu e prea grozavă, dacă nu e wireless. Mai e şi uzată. Mouse-ul contează mai puţin, şi-aşa nu prea-l foloseşte. Şi o tabletă îi trebuie, neapărat, pentru ieşirile plicticoase la iarbă verde, să poată citi o carte electronică sau să asculte vreo melodie.
- Ia să vedem...Google - electrocasnice online..., spuse, tastând şi citind cu voce tare.Cele mai bune preţuri. Interesant!
Auzise de firma asta. Oare de unde? Nu-şi mai amintea.
Parcurse timp îndelungat ofertele de produse ale magazinului, nenumărate, hotărându-se să-şi schimbe camera foto îmbătrânită moral, tastatura, monitorul, iar în locul decedatei cafetiere se hotărî să-şi cumpere alta mai performantă.
Nu auzi paşii furişându-se pe vârfuri, care se apropiau din spate. Simţi doar mânuţele calde şi fine pe ochi:
- La mulţi ani, dragul meu! Credeai că am uitat ?
El îi prinse degetele uşor între degetele lui şi, surprins, întoarse capul.
- Păi...serviciul...?
- Mi-am luat liber. Tu crezi că te-am trezit cu noaptea-n cap degeaba?
Se îndreptă spre uşă şi, întorcându-se, îi puse un pachet în braţe.
- La mulţi ani! Mai aştept mult sărutul tău?
El lăsă pachetul, se ridică şi o luă în braţe.
Cadoul de la ea era un espressor comandat cu două zile în urmă.
- Te-am păcălit în privinţa cafetierei, îi spuse ea mai târziu. E primăvară, trebuie să facem curăţenie prin lucrurile vechi.
"Da, e nevoie de mai multe schimbări...", gândi el. O privi în ochii neasemuit de frumoşi, continuându-şi gândul:
"...cu o singură excepţie: ochii ăştia superbi. N-o să-i schimb niciodată!"
Sursa poze - internet
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerePăi dau, cum să nu? Acum am espressor.
RăspundețiȘtergereDe ziua mea vreau sa-mi fac si eu cadou un espresor de la evomag !
RăspundețiȘtergereŢin şi eu la el jumătate!
Ștergere