marți, 19 iulie 2016

Cântă, țigane!





Îngân romanța… iar paharul
Reflectă ochi de curtezane,
Golesc cu sete chihlimbarul
Și torn din nou.
Cântă, țigane!

Toasturi fără niciun sens,
Ciocniri de sticlă în timpane,
Cădere-n propriul gol, imens…
Mi-e toamnă azi.
Cântă, țigane!

E noapte sau e zi, nu stiu,
Timpul e dincolo de-obloane,
Aici doar fumul vinețiu
Îmi este cer.
Cântă, țigane!

Tropot de cai bătând pustiul
Și gândul dus de caravane,
Vinul mi-e drum, mi-e vizitiul
Înspre neant.
Cântă, țigane!

Un dans de iele mă-nconjoară,
Un ritual de amazoane,
Iriși de foc, pe-un colț de scară,
Mă mistuie.
Cântă, țigane!

Ard stropii de vioară plânsă
Ca niște lacrimi din icoane,
Cu pumnii strânși, inima strânsă,
Strig iar și iar:
Cântă, țigane!





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu