Cântă, țigane!

Îngân romanța… iar paharul

Reflectă ochi de curtezane,

Golesc cu sete chihlimbarul

Și torn din nou.

Cântă, țigane!

Toasturi fără niciun sens,

Ciocniri de sticlă în timpane,

Cădere-n propriul gol, imens…

Mi-e toamnă azi.

Cântă, țigane!

E noapte sau e zi, nu știu,

Timpul e dincolo de-obloane,

Aici doar fumul vinețiu

Îmi este cer.

Cântă, țigane!

Tropot de cai bătând pustiul

Și gândul dus de caravane,

Vinul mi-e drum, mi-e vizitiul

Înspre neant.

Cântă, țigane!

Un dans de iele mă-nconjoară,

Un ritual de amazoane,

Iriși de foc, pe-un colț de scară,

Mă mistuie.

Cântă, țigane!

Ard stropii de vioară plânsă

Ca niște lacrimi din icoane,

Cu pumnii strânși, inima strânsă,

Strig iar și iar:

Cântă, țigane!