duminică, 11 octombrie 2015

Mai lasa-mi...



Mai lasă-mi gândul ostenit
Să şadă pe genunchii tăi,
Să uit că vara-i la zenit,
Că toamna plouă-n ochii mei.

Mai desenează-mi curcubee
Din zâmbetul ce m-a născut
Demult, pe câmpuri Elizee,
Într-un îndepărtat trecut.

Mai scrie-mi, cum scriai odată,
Cu dulci vocale şi consoane,
Versuri pe pielea-nfiorată
De mâini şi buze diafane.

Mai spune-mi vorbe de tot felul,
Ca la o ceaşcă de cafea,
Să nu-şi atingă astăzi ţelul
Ceasul ce bate vremea mea.

Mai dă-mi un vis în dimineaţa
Când soarele se stinge-n gri,
Şi-n iris mă inundă ceaţa...
Dă-mi visul tău...mă va păzi.

Mai picură-mi un strop de viaţă
Prin ploaia căzând a uitare,
Să nu-mi mai văd inima-n gheaţă
Şi moartea-mi ca pe-o eliberare.

Mai lasă-mi gândul ostenit
Să şadă pe genunchii tăi,
Să uit că vara-i la zenit,
Că toamna plouă-n ochii mei.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu