sâmbătă, 29 octombrie 2016

De-aș fi...Superman





 Pe ecranul în colțul căruia sigla TNT strălucește prietenos, un superb exemplar uman îmbrăcat în roșu și albastru zboară pe deasupra orașului cu pumnii strânși, cu brațele întinse în față, privind scrutător către miile de lumini. Un înger protector al umanității pe care-l cunosc din copilărie și pe care îl revăd acum cu mare bucurie, ca pe un prieten de demult, îndelung așteptat. Apar detalii amănunțite, văzute prin zoom-ul ochilor dotați cu puteri supranaturale ai omului de pe Krypton, o terasă apoi pe care, la o masă, așteaptă o femeie îmbrăcată în alb. E cea pe care a salvat-o mai devreme din elicopterul suspendat pe marginea unui zgârie-nori, Lois Lane, jurnalista de la Daily Planet care nu știe că Superman e unul și același cu Clark Kent, colegul ei......

    Mă îndrept către ea dar un geamăt de animal în suferință îmi lovește dureros auzul. Aduc brațul stâng pe lângă corp și fac o întoarcere la o sută optzeci de grade zburând către orizontul întunecat, care se luminează din ce în ce, pe măsură ce înaintez către partea cealaltă a Terrei, departe de Metropolis-ul scânteietor. Trec peste munți și câmpii, peste oglinzi imense de oceane și mări care se succed cu o viteză amețitoare în timp ce trăiesc o adevărată beție a zborului, senzație trăită probabil doar de piloții militari de vânătoare.

  Gemetele animalului se aud tot mai tare pe măsură ce mă apropii de o țară pictată pe alocuri cu verdele câmpiilor, străjuită de un lanț de munți stâncoși și de o mare în care se reflectă soarele , brăzdată de liniile neregulate, sclipitoare, ale mulțimii de râuri ce o străbat. Sunt strigăte de furie și teamă în același timp, pe fondul unui plânset de copil. Mă opresc deasupra unui oraș în care încă se simte parfumul epocii medievale, și mi se strânge inima văzând ce se întamplă. 




   
  Un biet ursuleț fugărit de o mulțime de oameni, unii îmbrăcați în uniformele inconfundabile ale reprezentanților poliției, încearcă cu disperare să scape alergând pe acoperișurile caselor, căutând adăpostul pădurii. Uite-l, a coborât de pe acoperiș si fuge pe lângă ziduri, privind disperat în toate părțile, simțind probabil că a nimerit într-o capcană fără ieșire. Oamenii, păstrând o distanță respectabilă, au luat deja decizia să-l împuște. Nu mai e timp, unul dintre ei ia linia de ochire iar arma pe care a sprijinit-o de umăr nu e încărcată cu niciun tranchilizant ci cu muniție mortală. Aterizez fulgerător lângă el și-i smulg arma în clipa în care glonțul țâșnește de pe țeavă înspre norii ce privesc și ei încruntați scena ce tocmai se petrece în orașul de munte. Omului îi cedează genunchii și aterizează și el bufnind sec pe asfaltul străzii, cu gura căscată și cu ochii riscând să-i zboare din orbite după glonțul tras mai devreme. Sunt furios dar zâmbesc disprețuitor și mă întorc către mulțimea înmărmurită:
 -  L-ați fi ucis... Rușine să vă fie...
 Atât le spun, apoi las arma să cadă, scârbit și mă apropii de puiul de urs care încă plânge. În plânsul lui aud plânsetele tuturor copiilor lumii, rămași fără părinți și fără case, speriați și înfometați, puși la zid, copii prinși în capcana unei lumi crude, în continuă degradare. Atâtea lucruri are de făcut, de îndreptat un Superman pe planeta aceasta! Iau în brațe puiul speriat care se zbate pentru că el nu îl cunoaște pe Superman, dar îl mângâi și se liniștește. Cred că-și amintește de mângâierile mamei lui dispărute, nu atât de norocoasă să-l aibe pe Superman s-o salveze la timp de civilizatorii” Pământului.
 
   Zburăm împreună către crestele montane să-i găsesc un loc în pădure în care să-l las să-și continue viața lui de locuitor primordial al zonei. Nu văd decât mici pâlcuri de arbori, munții sunt plini doar de cioturi, martori muți ai crimelor făptuite aici. Am lacrimi în ochi căci aud acum plânsul munților pleșuvi. Aud plânsete de râuri sufocate, plânsete de păsări cu viersul răgușit, plânsete de plante arse de chimicale, plânsete de oameni loviți din toate părțile... Plânge întreaga planetă rănită de mii de explozii și de milioane de crime, lipsită de oxigen, amenințată de moarte. Las ursulețul într-o felie mai mare de pădure în timp ce o garnitură de tren marfar plin cu trunchiuri de copaci se târăște implacabil pe șine ca un șarpe al păcatului... M-aș posta în fața locomotivei să-i frânez avântul, să caut indivizii responsabili pentru uciderea a mii de copaci seculari, să dau cu ei de pământ. Dar văd alte trenuri și alte autotrenuri pline cu copaci morți pe care nu-i mai pot învia, târându-se pe tot cuprinsul acestei țări bolnave, soldați târându-se într-un marș de război al distrugerii.




Strig cu disperare întinzând brațele înainte cu pumnii strânși și zbor. Zbor din ce în ce mai repede înspre sud, trec peste o Africă arsă de focul soarelui și al războaielor și îmi imprim traiectoria Ecuatorului înspre America de Sud. Din ce în ce mai repede, zborul meu atinge viteza luminii în timp ce înconjor Terra care își oprește rotația în jurul propriei axe și începe să se învârtă invers odată cu timpul care curge înapoi. Nu știu cum se face dar văd detalii de pe tot cuprinsul planetei, văd cum copacii își reiau locul formând păduri pe văi și pe câmpii, oameni care învie în clădirile ce se refac, afectate anterior de cutremure, fum de explozii atomice care se reîntorc în cutiile de metal ale bombelor ce se dezintegrează, întorcându-se înapoi în minereuri.... Planeta reînvie, uite! Gata! Zbor invers, Pământul își reia mișcarea de rotație înspre răsărit. Mai are o șansă, încă mai are o șansă...

 Pe ecranul în colțul căruia strălucește sigla remarcabilei televiziuni TNT, Superman zboară în jurul Terrei schimbându-i sensul de rotație iar barajul distrus de bombă se reface în timp ce apele se retrag, oamenii ies vii din crăpăturile scoarței care se refac și ele... 

 Superman, această întruchipare a eroului suprem, acest vis al oamenilor, zboară zâmbind către soarele care tocmai se ridică de la orizontul planetei albastre... 



Nu uitați să visați pentru că datorită unor visători acest Pământ încă respiră! 
Pe TNT vă așteaptă Superman și o mulțime de filme și seriale într-o nouă grilă de programe, vise în care eroii înving întotdeauna răul, binele și iubirea triumfă iar noi învingem odată cu ei!
Ehei, de-aș fi Superman...!



3 comentarii:

  1. Felicitări, Adrian! Ai reușit sa faci, dintr-un articol de concurs, un manifest pentru sănătatea României. Poate, dacă tot nu putem da timpul înapoi, nu-i prea târziu să învățăm din trecut și să devenim supermani pentru viitor. Te declar eroul meu... preferat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Superb Adrian!
    Cred ca in fiecare din noi exista un Superman si TNT-ul are multe povesti frumoase in grila lui!

    RăspundețiȘtergere
  3. Oamanii nu mai pot trai doar din ce le ofera natura in forma bruta. Trebuie sa exploatam natura pentru ca suntem prea multi. Conflictul este inevitabil.
    Sunt 2 solutii:
    1.separarea lumilor, prin rezervatii si in rest...impusacaturi
    2. Uciderea a 90% din populatia umana. Restul de 10% trebuie sa accepte ca natura este stapana omenirii si nu invers

    Alege

    RăspundețiȘtergere