Se-anunţă geruri multe, ninsori ce-s tot mai sumbre,
Şi an de an zăpada se înalţă tot mai sus,
Tu astăzi nu te-ncrede-n acest sobor de umbre
Ce-ţi dă pentru căldură un ceai şi-un lemn în plus.
Tu crede-n ochii-ţi proprii şi-n sufletul ce plânge,
Crede-n puterea crucii veghind în cimitire
Chemări de taţi şi mame care-au semnat cu sânge
Un act suprem de jertfă, lăsat ca moştenire.
S-a câştigat prin luptă puterea de-a alege
Conducătorii ţării. Sunt fluvii de durere
Ce curg din nori de vremuri pecetluind o lege:
Ca tu, printr-o parafă, să îţi exprimi o vrere.
Ştiu ce-ai să-mi spui, că nimeni nu va schimba nimic,
Că viitorul sumbru aşteaptă-n pragul porţii,
Dar, din mai multe rele, tu, răul cel mai mic
Alege-l!
Ai tot dreptul, plătit cu preţul morţii!
Foarte bună ideea de a face o poezie pentru alegeri!:)) Dar eu nu pot alege....:( Mai am până atunci!:))
RăspundețiȘtergereZi frumoasă, Athos!
Mulţumesc pentru vizită! Toate cele bune, Maria!
Ștergere....poate noi cream rascruci, poate ne alegem din clipe egale unele carora le dam semnificatii aparte. si-asa incarcam timpul cu sensuri-semne de carte printre file de timp...
RăspundețiȘtergere