Mă întrebi ce e iubirea şi-mi zâmbeşti, frumoasă gură,
Te gândeşti că întrebarea m-a pus în încurcătură.
Nu greşeşti, dar în orgoliul ce mă caracterizează
Încerc să descriu iubirea calculând...cuvinte-n frază..
Suntem doi - eu şi cu tine, matematic - om plus om,
Iar această adunare e iubirea, un binom.
(Prin absurd de-aş pune minus, cu sadismul unui Nero,
Din iubire ar rămâne un monom tinzând spre zero.)
Dacă tu şi eu, iubito, am descrie un unghi drept,
Între noi ar fi iubirea ce ne leagă, un concept
Care la puterea a doua-i suma noastră, neapărat,
Eu - catetă, tu - catetă, ridicate la pătrat.
Dacă suntem două puncte într-un plan luat la-ntâmplare,
Şi-ntre noi e depărtarea, pe-o distanţă oarecare,
Un segment ce ne uneşte virtual este iubirea,
Tot mai mic, spre punct, el este vecin cu nemărginirea.
Poate Thales ori Bernoulli, Isaac Newton, m-ar certa
De m-ar auzi. Doar Barbu ar zâmbi şi m-ar ierta
Când spun că e înmulţire şi raport şi radical,
Ştiind sigur că iubirea-i număr iraţional!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu