duminică, 26 octombrie 2014

Copacul




Mai vino şi astăzi, ca ieri, să-ţi dau floare
Şi ramuri de-april, să le porţi drept cunună
Pe fruntea ta albă şi strălucitoare!
Mai vino, iubito, să fim împreună!

Mai vino, iubito, să-ţi apăr de soare
Cu umbra mea, chipul şi ochii de cer,
Mă uit după tine cu dor înspre zare!
Mai vino, iubito, cât sunt, cât mai sper!

Mai vino, iubito, să-ţi dărui căldură
Şi crengi, să te-acopăr cu frunze uscate,
Pe frig şi pe ploi să îţi fie armură...
Mai vino, iubito, cât inima-mi bate!

Hai, vino, iubito, cât geru-i departe!
Şi chiar dacă iarna îmi pune cojoc,
Fă-mi trunchiul hârtie şi scrie o carte,
Apoi, ce rămâne, aruncă pe foc!



sursa foto: internet


7 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cheamă, cheamă şi sigur va veni
    Şi cu dragostea ei inima îţi va dojeni.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Viata e o permanenta chemare, chiar si atunci cand distantele sunt mici ori inexistente. Multumesc, Nicusor!

      Ștergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoase versuri Adrian,dar nici cu Maria nu mi-e rușine! Felicitări amândurora! LOVE,LOVE,LOVE.....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, Stefania, din partea amandorura!

      Ștergere