Sfârşit de august

Sfârşit de august, dimineaţa...
Pe treapta casei bem cafeaua,
Iar cerul parc-a tras perdeaua
De nori, să îşi ascundă faţa.

O ultimă cafea în august
Şopteşte aburi calzi din cană,
Între-o vocală şi-o consoană,
Se aude-al toamnei holocaust.

E cald dar simt în aer gripa
Şi spleen-ul toamnei care vine,
Mă înfior, mă uit la tine,
Şi-aş vrea să-ncremenească clipa.

E vară încă, dar în zare
E-un praf ce colcăie-n penumbră,
E ca o avangardă sumbră
Ce prevesteşte-o abdicare.

Îl vezi şi tu, şi turtureaua
Ce-şi gângure cu-amar rostirea,
Eu îţi zâmbesc, tu-mi simţi iubirea
Şi râzi, şi dulce mi-e cafeaua.