Cântec

Nu te cunoşteam, dar te chemam
La sărbătoarea florii de cireş,
Nu te ştiam dar te strigam,
Te aşteptam la umbră de măceş.

Nu mă cunoşteai şi nu ştiai
Ce dor era sub pleoapa mea
Ce tremura când lăcrimai,
Căci te simţeam, prin lume, undeva.

Te aşteptam şi mă temeam
Că n-ai să vii, să-mi mângai părul nins,
Şi te chemam, te căutam
Şi te strigam cu glasul tot mai stins.

Azi mă priveşti cu ochii tăi de soare,
Şi cerul meu e tot - un curcubeu,
Azi noi plutim râzând pe-un val de mare,
Pe-o mare a fericirii, tu şi eu.