Absenţă

   Uitându-mă în fişierul cu gânduri versificate, am găsit unul care mi-a fost inspirat de imaginea de mai sus, aleasă de mine cu mult timp în urmă ca avatar pe yahoo messenger.Mă regăseam în această poză nu numai în peisaj ci şi în cromatica bacoviană (eu asociez violetul, ploaia, amorţeala ş.a.m.d. cu Bacovia întotdeauna).Mă şi vedeam cu chitara în braţe cântându-mi tristeţea,singurătatea şi dorul, iar EA, absenta, ascultându-mă de la distanţă şi lăcrimând, fără să observe ca nu sunt decât un chitarist amator,de duminică, şi vocea lasă mult de dorit.
Am retrăit acea seară în care mi-am pus sufletul pe versuri(le de mai jos) şi uitându-mă la chitara care stă cuminte in colţul camerei mă gândesc că am atâtea pasiuni şi ştiu atât de multe lucruri  - câte puţin din nimic -  cum zicea nenea Iancu. Nenea Iancu, vecinul meu de sat.
...Şi mai simt un pic de nostalgie şi dor de EA...

Lumina se dizolvă-n şoapte,
Soarele pleacă-ncet ,încet,
Amurgul tinde către noapte,
Umbra se lasă violet.

Sub un stejar uitat de vreme,
Sunt silueta străvezie,
Tristeţe-n vântul care geme
A toamnă rece şi pustie.

Mi-e dor. A dispărut în val…
Of, s-a grăbit atât sa plece...
Lăsându-mi bronz în gând…pe mal,
si marea rece, tot mai rece!

Ecou în piept, ecou in vise,
"Căldura ta o simt în creier,
Poem cu strofele nescrise...",
Bocet de-adio al unui greier.


Chitara îmi îngână paşii,
Ce-i fac în minte iar si iar,
Sunt o Veneţie cu luntraşii
Ce cântă tot mai stins, mai rar.