E toamna

E toamna.

Un amurg grabit si rece .Ploaia de afara prevesteste venirea iernii, picaturile marunte se vor transforma curand in fulgi de zapada.Cel putin sper sa se intample asta, pentru ca zapada a devenit o rara avis, incalzirea planetei isi face simtita prezenta tot mai clar ..Cred ca gerul nu va lipsi totusi, iar vantul va transforma lacurile in patinoare de sticla si copacii vor fi imbracati in haine de cristal...Frumos tablou..!..

  Toamna isi canta ultimele note pe portativul gri-caramiziu al peisajului si eu am acea stare de sfarsit de lume din poezia bacoviana...

  Dintr-o data aud clinchete de  zurgalai  si vad luminile multicolore ale Craciunului,iar eu imi fac mea culpa in fata propriei mele constiinte pentru tristetea de care sunt cuprins...de ce aceasta tristete? - ma gandesc eu...la urma urmei viata are rezolvari pentru toate, un ou al lui Columb pentru toate problemele si starile va exista la momentul oportun...Canta un colind in sufletul meu si optimismul il redescopar acolo in coltisorul lui,acolo unde a fost dintotdeauna...ma copleseste navalnic si nu mai vad fereastra incetosata de siroaiele prelinse pe geam...

 E toamna....anotimpul isi revendica dreptul la domnie peste natura umeda cu inca o frunza galbena care se loveste de fereastra...dar simt sabia lui Damocles atarnand deasupra ei...firul de par care o sustine e gata sa cedeze... si iarna asteapta sa ocupe tronul lasat liber de regina amenintata...jocul vietii si al mortii se desfasoara intr-un ciclu fara sfarsit.

 Toate aceste ganduri si imagini imi smulg un zambet timid..

 E toamna.