Trandafirul...poate cea mai iubită floare din lume,floarea frumuseţii si a iubirii, floarea parfumată,superba, cu care trebuie să fii prudent(ă) - poate răni...floarea care prin culoare transmite mesaje...simţăminte...
Nu sunt pasionat în mod deosebit de flori,dar cum sunt înnebunit dupa natură în întregul ei, îmi plac foarte mult. Ele sunt întruchiparea sensibilităţii şi delicateţii naturii,aşa cum munţii ori marea întruchipează măreţia ei, furtunile forţa ei...şi toate la un loc frumuseţea pură, neprelucrată,neelaborată.
La rugămintea fratelui meu care locuieşte departe de casa părintească, am mai realizat un mic filmuleţ cu trandafirii mamei (plus iasomia şi alte câteva floricele din gradiniţă). Şi ca să fie "în ton" am pus şi un gând versificat din colecţia mea de "liricisme". Salut, bradăre!
De-ar fi să te pictez pe pânza
Din mintea-mi plină de-amintiri,
Aş pune pe fundal de mare,
Un ţărm brodat cu trandafiri.
De-ar fi să te descriu pe-o foaie,
Aş merge-întâi să mă inspir
Într-o grădină cu flori multe,
Şi cu boboci de trandafir.
Te văd din nou aici,aievea,
Şi uit că-s viu şi că respir,
Aud iar valuri reci de mare
Ce duc în larg un trandafir.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu