Ce zi de toamnă caldă,
Ce mult soare!
De parcă vara încă n-a trecut,
De parcă nici nu s-ar fi petrecut
În calendar
Vreun semn de o schimbare.
Copacii-nfruntă razele, umbrind,
Sunt încă verzi, cu încăpăţânare,
N-aud ecouri gri, prevestitoare,
Nu văd ciorchinii de cocori plutind.
Îmi este nefiresc de-albastru-n gânduri,
Sunt îmbrăcate-n haine noi, de cer,
Nu mai aud tic-tac-ul efemer,
Nici nu mai pot citi, azi, printre rânduri.
Chiar dacă-i tot mai frig în Ursa Mare,
Azi toamna mea e caldă...
şi-i mult soare!
foto: arhiva personala
Frumoasă-i toamna din viaţa ta
RăspundețiȘtergereDar să vezi primăvara din inima mea!
Aştept şi următoarele scrieri, tot la fel de frumoase.
Într-o inimă ca a ta nu poate fi decât primăvară! Mulţumesc, Nicu!
Ștergere