duminică, 30 iunie 2013

Zâmbetul Mayei


Zâmbetul tău în piatră l-aş sculpta,
În loc de daltă-aş pune inima
Să taie aşchii-n blocul ca de gheaţă,
Şi terminând, pe loc să prindă viaţă.

Zâmbetul tău pe pânză l-aş picta,
Pe pânza cerului, asemenea
Frumoasei arcuiri de curcubeu...
Oriunde-aş fi - să-l am, să-l văd mereu.

Zâmbetul tău topeşte norii-n soare,
Zâmbetul tău reflectă luna-n mare,
E gura de ozon din vârf de munte,
Alintul delicat curgând pe frunte.

Când îmi zâmbeşti se face primavară,
Şi nu mai simt a timpului povară,
Îmi curge foc prin vene şi sunt eu,
Sunt omul tău iubit...sunt semizeu.

4 comentarii:

  1. Zâmbesc zilei în zori, zămbesc trist uneori
    Zămbesc trecatorilor pe care-i întâlnesc
    Zămbesc chiar și acelor ce mă lovesc.
    Dar cel mai des ție, iubite, cu drag îți zâmbesc
    Așa știu eu zi de zi să –ți spun- te iubesc !

    RăspundețiȘtergere
  2. Zămbetul meu
    este un curcubeu
    născut între lacrima mea
    și lacrima ta.
    Langă tine voi zâmbi mereu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Zâmbetul tău drag,
    Cu drag eu îl sărut,
    Când trec al casei prag,
    Mereu, ca la-nceput.

    RăspundețiȘtergere
  4. Esti zeul meu adus de timp
    la care trupul mi se-nchina
    ma urci in culmi inspre Olimp
    ma speli pe suflet cu lumina.
























    /.,mnbv1234667
    778890--

    RăspundețiȘtergere