Despre Adrian Păunescu s-au spus multe.Pro şi contra.Că a fost poetul de curte al dictatorului (deşi eu n-am citit nici o poezie în care să fie cântat şi lăudat Nicolae Ceauşescu scrisă de Păunescu) că a fost un munte de orgoliu manipulator de mase, că a fost doar un versificator şi multe altele. Că a crezut în comunism cu sinceritate e o realitate, a recunoscut mereu asta în timp ce alţii se deziceau de un regim pe care l-au servit cu umilinţă ani mulţi.
Eu nu sunt în măsură să judec cu imparţialitate şi să dau verdicte finale.
Vreau să vorbesc aici doar de aspectele evidente ale activităţii acestui vulcan care a fost, este şi va rămâne Adrian Păunescu.
Poetul a scris poezii care mă reprezintă, în care mă regăsesc.Şi ca mine sunt milioane.Din orice carte semnată de el pe care o deschid curg pâraie de suflet, de trăiri, de sentimente. Tristeţe, resemnare, protest, iubire, patriotism, erotism, regret...
Un alt aspect indiscutabil, zic eu, este răspândirea de cultură pe care a făcut-o în rândurile tineretului. La vestitul Cenaclu Flacăra s-a făcut educaţie patriotică, istorică şi literară la un nivel fără precedent...Românul era mândru că e român! Astăzi mai există mândrie naţională? Şi dacă mai există...în ce măsură? În ce măsura ne mai iubim valorile? Le mai recunoaştem?
Am postat aici nişte poze făcute cu telefonul (puteam să le transcriu dar am procedat aşa pentru a da mai multă autenticitate) a două dintre poemele aflate în cartea de care vorbeam la început.Sunt mai multe poezii care nu ştiu cum de au văzut lumina tiparului la acea dată şi care merită citite pentru că înseamnă istorie.
Se ştie că el a scris şi a publicat poezia "Analfabeţilor"...e mult mai cunoscută de public.Totuşi am fost uimit să citesc:
"Prea blândă ţară, vor să te distrugă
Şi de nu eşti atentă vei pieri,
Un continent te va fura-ntr-o zi,
Zadarnică va fi a noastră rugă.
Căci te vor strânge uriaşii-n cleşte,
Spunând că tu aceasta lor le-o ceri,
Vom fi din nou pribegi, cum am fost ieri,
Căci Dumnezeu nu ştie româneşte."
Poetul spunea asta înainte de '83. Ca o profeţie.
Adrian Paunescu este un om drag, foarte drag, sufletului meu.M-a ajutat personal, da, personal, si azi sunt ceea ce sunt datorita lui.I-am scris pe cand conducea revista Flacara, mi-a raspuns si de atunci locul lui e bine definit in sufletul meu. A nu se intelege ca este acolo doar pentru ca m-a ajutat.Nu, este pentru ceea ce este[observi, nu scriu despre el la trecut]. Un mare poet, un mare patriot, un mare OM.La disparitia lui am suferit ca dupa cineva drag din familie.Am scris despre asta la mine pe blog. Nu trebuie sa ne miram ca mai este vorbit de rau, sunt unii care nu se simt bine pana nu maculeaza cu ceva albul din sufletul unor oameni. Soarta asta a avut-o si-o are insusi marele EMINESCU.
RăspundețiȘtergereAşa este, Maria, cei MARI întotdeauna au fost atacaţi de cei a căror micime sufletească îi face să mintă cu neruşinare şi să încerce să păteze frumosul şi nobleţea.Păunescu este chintesenţa acestui popor românesc chinuit şi a "leagănului maicii Domnului" - România, pe care a iubit-o cu disperarea fiului ce-şi iubeşte mama,cu pasiunea bărbatului ce-şi iubeşte femeia şi cu dăruirea soldatului ce-şi apără patria.Mare păcat că din uriaşa mişcare ce s-a numit Cenaclul Flacara au rămas doar câteva imagini filmate care nu reprezintă decât parţial tumultul de cultură,artă şi dragoste care a fost în realitate.Răman însă poeziile şi muzica de acolo,unice şi rămane drumul pe care Adrian Păunescu l-a trasat.Regret tristeţea lui din ultimul timp şi ştiu că el şi Cenaclul din cer se roagă pentru noi.Aici, pe pământ,se revarsă în continuare poezie şi muzică din cărţi şi CD-uri.
RăspundețiȘtergerePentru mine,azi,cântă şi(în locul meu) plânge Tatiana Stepa pe versurile lui Adrian Păunescu.A facut-o şi ieri,o va face şi mâine.
I-am scris Tatianei, din pacate i-am scris cam tarziu , atunci cand ea era numai o amintire.Fiindca si tu o iubesti am sa-te las sa citesti scrisoarea...apoi poti sa o pastrezi sau sa o rupi.
RăspundețiȘtergereScrisoare pe o frunza....
Stiu ca nu ai cum sa citesti aceasta scrisoare, dar stiu ca nu-mi pot gasi linistea daca nu o scriu.Nu am stiut niciodata ce mult insemni pentru mine, pana cand mi-am dat seama ca ai plecat pentru totdeauna.Te stiam de mult, de mult, din tinerete de pe vremea cand frumosul ni se dadea cu portia, cand ";mama nu avea nici globuri,nici beteala si nici stea, sarbatorile de iarna cu gutui le-mbodobea",te stiam de pe vreme primei iubiri dintro vara, cand pentru prima data am inteles ca o chitara are corzi facute din suflet de om. Asa mi te inchipuiam... cantand la o chitara ce avea corzile facute din sufletul tau. Nu vei citi scrisoarea asta niciodata si nici nu ai sa-mi primesti ruga de iertare. Sa ma ierti, Tatiana, ca te-am folosit ca refugiu al pamantenelor si micilor mele dureri. Cand umerii imi erau reci in lipsa bratelor dragi fugeam la tine sa-mi canti "Poem cu umerii goi", cand ma visam copac aplecandu-mi fruntea sub viforul greu ...tot la tine veneam sa -mi spui "Povestea copacilor fara padure"
Si tot mai des te-am cautat cand rascolind printer anotimpuri nu gaseam ceea ce please cu vara, te cautam atunci sa-mi spui "Unde-i iubirea de asta vara".Tu-mi cantai cu chitara ta cu coarde de suflet. Eu credeam ca imi canti mie si mi se parea cantecul tau din ce in ce mai trist.Doamne, ce sufar acum ca nu ti-am stiut tristetea.Sa ma ierti Tatiana ca am avut doar grija sufletului meu si nu am vazut niciodata ca al tau e mai trist decat al meu.Sa ma ierti ca nu am cautat sa vad radacina tristetii tale, cautand in egoismul meu refugiu in cantecele tale.Inca o data viata mi-arata cat de neinsemnate sunt micile dureri ale vietii fata de durerea de a nu mai fi.Sigur tu stiai ca nu vei mai fi...o spunea vocea ta, o spunea chitara ta.
Nu ai sa citesti niciodata scrisoarea asta, sau poate o vei citi daca-o sa o scriu pe o frunza.Cine stie, poate vreun vant o va purta pana pe-o stea unde sunt sigura ca-ti vei gasi linistea si locul. Ascult acum "Ilogica serenada"...si-mi vine sa ingan ...
"nedrept ai murit
ca frunza strivita de vant"
Sper sa –ti fi gasit linistea printre acolo, alaturi de ingerii fericiti ca pot sa te asculte atat de aproape.
ps-iertare pentru greselie de redactare..nu stiu cum se indreapta aici.
RăspundețiȘtergereScrisoarea ta către Tatiana mă impresionează enorm pentru că tu ai scris-o şi pentru mine, Maria! Sunt sigur că a citit-o aşa cum sunt sigur că ea îngână fiecare cântec pe care-l ascultăm cu sufletul ei lăsat moştenire nouă odată cu "bucuria şi tot cerul ei de stele". Am să păstrez scrisoarea, greşelile nu contează iar ţie îţi mulţumesc din suflet, draga mea Maria!
RăspundețiȘtergereMa bucur mult!Se spune ca cineva moare cu adevarat atunci cand nimeni nu-si mai aduce aminte de el. Nici maestrul Adrian Paunescu, nici Tatiana nu au murit.Traiesc cat vom trai noi, cat vor trai toti ce-i iubesc...ba chiar si cat or trai si acei ce-i barfesc.
RăspundețiȘtergerePentru tine si pentru neuitare
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=VC4l1rerTis
Ascult această voce de înger şi argintul din urechi se transforma în rouă de suflet strălucind pe frunzele inimii...mulţumesc, Maria!
RăspundețiȘtergereAthos, mi-e frică să mă gândesc așa. Nu vreau să mă gândesc la viitor. Îmi place să cred că Dumnezeu mă va ocroti de tot și toate la momentul potrivit. Pentru mine, cel mai corect e să mă gândesc la prezent.
RăspundețiȘtergereFoarte bine faci, Maria! La viitor te poţi gândi doar în măsura în care tu te pregăteşti pentru viaţă crescând frumos,sănătoasă,urmându-ţi studiile, croindu-ţi astfel un drum.În rest, trăieşte-ţi copilăria şi bucură-te de ea cât mai mulţi ani posibil,roagă-te la Dumnezeu că aşa este,El te va ocroti!
Ștergerehttp://www.youtube.com/watch?v=TA0Azss-QKE
RăspundețiȘtergere