Azi ninge ca un cântec şi-o binecuvântare,
Gura de rai se-mbracă în strai de sărbătoare,
Se-aude parcă-un bucium şi ies din amorţire
Ecouri vechi de vremuri pierdute-n amintire.
Ne-am strâns mereu, ca unul, să înfruntăm urgia
Ce-şi abătea potopul, ce inunda câmpia,
Mereu la glas de bucium ori plâns de clopotar
Făceam un scut de piepturi armate la hotar.
Am îngrăşat pământul cu inimile noastre
Străpunse de barbarii ce-au prăvălit dezastre,
Şi-am îndurat sclavia şi-am fost crucificaţi
Ne-a plâns şi Marea Neagră şi Sfinxul din Carpaţi!
Dar n-am cedat, noi încă suntem aici, acasă,
Nu ne-a plecat speranţa, credinţa nu ne lasă,
Chiar dacă-i grea povara ce ne-ncovoaie trunchiul
Noi vom găsi puterea să ţinem drept genunchiul.
Azi ninge ca o doină pe un picior de plai,
Azi cântă zurgălăii pe tropote de cai,
Fulgi galbeni, roşii, albaştri pe ţară sunt stăpâni...
E zi de sărbătoare. Hai la mulţi ani, români!
